Credinta si speranta

Despre ce poti vorbi la nesfarsit, spunand de fiecare data lucruri noi?... Desigur ca despre Moldova noastra cea de toate zilele. Traim un destin deosebit, de care te poti bucura doar intr-o “Tara a Minunilor” asa ca Moldova. Poporul moldovenesc e unic si paradoxal in acelasi timp. E sarac ca abia isi asigura ziua de miine, dar face nunti atit de bogate ca trebuie sa puna proptea mesei de incarcata ce-i. Nici nu e de mirare ca ducem o viata ca-n povesti, traim, de fapt, consecinta incompetentei noastre de a alege un viitor sanatos. De ce spun astfel? Pentru ca majoritatea sunt bolnavi de voronita, iar cei care mai gandesc limpede sunt nepasatori. Asa ajungem sa fim condusi de virusi politici. Si n-ar fi rau sa fie bine. Sa ne bucuram de o guvernare care sa spuna ce gandeste.dar in acelasi timp sa si gandeasca ce spune; sa nu mai ducem grija zilei de maine; sa-l citim pe Eminescu ca pe un mit istoric si nicidecum ca pe un prezent; sa nu mai fie banii puterea suprema in stat si sa inceapa in sfarsit sa prevaleze cunostinta si responsabilitatea in societate. Speram la zile mai bune, dar pana una-alta, e bine si asa. Caci unde daca nu in Moldova mai poti vedea medici care nu se pricep sa puna o diagnoza corecta; economisti ce nu stiu ce-i aia calcul; avocati care nu au auzit niciodata de notiunea “lege”, sau jurnalisti care nu pot inchega doua cuvinte.
In lumea in care traim totul a devenit produs comercial. Se cumpara autoritate, se vand profesii. Destinul nostru a devenit direct proportional cu starea financiara pe care o detinem. Si totusi traim cu credinta ca soarta noastra va lua o alta intorsatura. Dar de ce sa fim ca altii cand putem fi unici? Unici prin viata saraca pe care o ducem, prin atitudinea cu care abordam ziua de maine, unici prin politica proasta pe care o promovam si nu in ultimul rand unici prin egoismul cu care ii tratam pe cei apropiati.  Moldova a suferit prea multe in ultimul timp. Ma intreb daca a meritat?... Moldova si cei care populeaza acest spatiu nu merita ceea prin ce trec! De parca ar fi disparut tot ce e frumos de pe acest picior de plai. Sau poate nu...Despre unele se stie, dar nu se vorbeste; despre altele nu se stie, dar trebuie cautate. Stam si asteptam sa o faca cineva pentru noi? Am invatat ca inegrindu-l pe altul, nu te inalbesti pe tine, ca oricata avere nu ai aduna, esti sarac daca nu ai o familie care sa te iubeasca si niste prieteni care sa te respecte. E trista Moldova, chiar daca rasuna de muzica. O plang doinele stramosesti, o plange istoria si traditia moldoveneasca, o plang victoriile glorioase a lui Stefan cel Mare. Vrem o schimbare dar nu miscam un deget in favoarea acesteea. CREDEM dar nu mai stim nici noi in cine; SPERAM dar nu mai stim la ce...