O sarbatoare ratata

E joi, și ar trebui să fie o zi reușită, pentru că am dormit mai mult ca deobicei, pentru că am perechi abia la 11:10 și am în dotare um material (bun după părereaa mea) pe care urmează să-l citesc la ore, dar parcă ceva tot nu e bine. Motivul e că azi se sărbătorește “ Ziua Studentului”, iar eu studentă în anul III nu ar trebui să fiu aici.

Intru pe poarta universității unde, pe ici-colo se zărește cîte un student rătăcit. Nu mai e nici pe departe buna dispoziție care te încarcă cu energie pentru întreaga zi. Și cînd mă gîndesc că azi văd toate astea doar din cauza că ieri nu am fost destul de inspirați să găsim un argument plauzibil care  să-l convingă pe dmn-ul Vlad Madan  să ne elibereze de la ore. Iar acum, poftim, suportăm consecințele.

Pe pragul universității, reporterul unei televiziuni încerca să facă un material la această temă. Surprinsă și ea că încă a mai găsit studenți pe aici, se apropie de cîțiva dintre ei.  “ De ce ați venit azi la facultate?”, a răsunat vocea jurnalistei. Pentru un moment au tăcut toți. Apoi unul dintre ei răspunde pe un ton supărat :      “ne-au impus! ”, și au intrat toți în universitate. Era lesne de înțeles că studenții nu au azi chef de vorbă.

De cum am intrat în bloc, ceasul din hol, care ne întîmpină în fiecare dimineață mi-a amintit că nu mai am timp de zăbovit și că trebuie să mă grăbesc dacă nu vreau să fi venit degeaba la facultate. În auditoriu tăcere. Suntem pregătite să începem ora, tocmai 5 studente. “ Să știți că nu mai facem azi perechi. Ori nu vine profesorul, ori dacă vine ne dă voie să plecăm acasă” a spart tăcerea colega de lîngă mine. La care altă colegă din banca vecină o contrazice: “ Nu e genul dmn-ului Madan. El ar face lecția și cu un singur student”. Aici se încheie discuția, nimeni nu mai are nimic de adăugat, dar toți așteaptă să vadă cine are dreptate. Sună! Iar odată cu acesta, mereu punctual intră și profesorul. Cu un comportament fires, ne salută și începe să facă apelul. Avea să pună mulți de “a”. Cu toate astea arată că nu-l prea deranjează frecvența redusă de azi. Mi-am dat seama că o să facem prechile de la sunet pînă la sunet, fără careva exepții. Am citit materialele ca de obicei, iar pentru ora a doua ni se propune să vizionăm un film. Acceptăm, pentru că nu avem de ales. “ Lilia 4ever, e un film foarte bun, merită să-l vizionați. și cel mai important, atrageți atenția la cadrele filmate și la posibilitățile ce se puteau folosi”, ne explică  profesorul ce urmează să facem. Privisem acest film încă din liceu și știam că e unul foarte interesant, dar și foarte lung. Cu gindul că va trebui să stăm la facultate încă mult și bine, filmul mi se pare azi unul lipsit de interes. De aceeași părere sunt și colege. Trecînd de cîteva ori prin audiotoriu, o profesoară ne întreabă în șoaptă “ Fetelor, ce-ați venit voi azi la ore?”. Zîmbim și plecăm rușinoase capul. Chiar așa, ce facem noi azi aici?...  Plictisite, cu capul sprijinit în mînă, privim spre televizor fără să înțelegem măcar ceva din acest film. Păcat, de altfel, pentru că știu că e foarte interesant. Azi suntem mai tăcute ca niciodată. Și doar din cînd în cînd, răsună vocea profesorului revoltat de comportamentul eroinei: “ Voi să nu fumați, să nu faceți așa, să nu răspundeți vînzătorului ca ea...”. E prima dată cînd așteptăm cu nerăbdare să se termine un film. Un sunet ne-a atras atenția. E telefonul dmn-ului Madan, care din cele vorbite am înțeles că trebuie să plece. Toate ne îndreptăm privirea spre dumnealui, și așteptăm fraza mult dorită. “ Vizionăm mai departe?”ne-a întrebat profesorul. “ Nu!”, am răspuns grăbit toate odată și pînă să apuce dumnealui să mai zică ceva, noi eram deja în coridor. Aici, dar și în toată universitatea nu mai e nimeni, decît vreun profesor ce se grăbește spre casă și femeile de serviciu. Cu gîndul la colegii ce au stat azi acasă îmi zic “e o sărbătoare ratată, sau poate nu... pînă deseară e încă mult, cine știe?...”

Patrupezi glamurosi

Pieptanati, parfumati si unii chiar costumati. Peste 200 de rase de caini au  putut fi admirate in cadrul expozitiei nationale organizata de Uniunea Chinologilor.

Unii mai gratiosi ca altii, cainii de rasa  au invadat azi Centru de Expozitii “Moldexpo”.  Acestea si-au etalat  nu doar  frumusetea, ci si aptitudinile fizice. De toate astea au avut grija stapinii, care au scos din buzunare bani grei pentru igiena patrupezilor, dar si pentru vestimentatia deosebita. “Ne-am tuns, ne-am facut coafura, baie am facut.Tunsoarea este obligatorie, iar pina la aceasta procedura i-am spalat parul cu sampon  si balsam. E ca un copil, e greu sa spun prin ce se deosebeste. El ma intelege, si eu la rindul meu il inteleg.”, au remarcat acestea.

Potrivit organizatorilor, la expozitie au fost prezentate atit rase populare in Moldova , cit si rase exotice. “Prin intermediul acestui eveniment, atragem participant, turisti. Astfel avem o influenta pozitiva asupra economiei, dar contribuim si la dezvoltarea turismului.”a declarat cu Serghei Volinet, Presedintele Uniunii Chinologilor.

Expozitia a oferit participantilor o gama larga de concursuri “Dog Fashion”, “Cuplul de rasa” “cel mai bun veteran” sau “tinarul dresor”. Cistigatorii au fost premiati cu certificate, cupe, medalii, si electrocasnice. Evenimentul s-a desfasurat timp de doua zile la care s-au prezentat rase de caini din Franta, Germania, Italia, Polonia, Cehia, Bulgaria, Rusia, Romania, Belarus, Ucraina, Serbia si Moldova .

Două zile- tot un chef!

Vin pe ploaie

Sărbătoare dis-de-dimineață la Moldexpo. Astăzi e a doua zi de cînd se sărbătorește Ziua Națională a Vinului. Mirosul de plăcinte sarmale și vin se simte incă din stradă. Dacă cu cîteva zile in urmă, aici se găseau cutii, mormane de piese și gunoi, astăzi Moldexpo a îmbrăcat haina de sărbătoare. Producătorii vinuri au construit fiecare cite un pavilion unde sa-și expună licoarea tradițională strînsă cu mare grijă. Unii mai ingenioși ca alții. Majoritatea participanților au optat pentru corturi, dar nu lipsesc nici standurile în formă de casă mare, beciuri sau bordee acoperite cu stuf.

Toate bune și frumoase, un lucru însă mă miră – puțini vizitatori. Centrul Moldexpo nu mai gemea de lume ca în anii precedenți, cînd lumea își dădeau rînd la tarabele cu licoarea tradițională. Astăzi sticlele butoaiele și bucatele frumos aranjate păreau că stau și ele în așteptarea oaspeților.Probabil ploaia măruntă care pornise încă de cu seară și frigul ce străbătea pînă la oase i-a speriat pe vizitatori.

Oficiali cu șorțuri!

Îmbrăcat în costum național, ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a fost gazda evenimentului. Sosit primul la expoziție, acesta și-a așteptat colegii dar și vizitatorii și a da start sow-ului culinar pentru care,Moldexpo, a aranjat o bucătărie improvizată . De îndată ce au sosit, oficialii și-au pus șorțurile și au purces la treabă. Ministrul a stat la grătar, unde a gătit pește, aripioare dar și o salată verde. Acesta spune că prepararea bucatelor nu i-a luat prea mult efort pentru că gătește acasă destul de des.” Mai înainte, sîmbăta și duminica eram eu responsabil de pregătirea bucatelor, unde adăugam de fiecare dată cîte ceva nou. Acum, dacă am marele noroc să fiu acasă duminica după amiază, atunci fac un pește la grătar. Chiar dacă nu e o mîncare tradițională, îmi place foarte mult să gătesc crevete”, a mai adăugat Vasile Bumacov.

În alt colț al bucătăriei mirosea a fasole. Aici ministrul Justiției, Oleg Efrim gătea fasole cu ciolan. Acesta a recunoscut că: ” Gătesc doar uneori, mai corect foarte rar. Soția gătește foarte gustos de aceea am toată în crederea în ce face ea.”

De ziua vinului – mîncare gratis

Bucatele gătite atit de oficiali cît și de bucătarii specialiști a fost oferită gratis oaspeților. Puținii oaspeți au dat busna în bucatărie, unde au format cozi. Gheorghe Ursachi a gustat mincarea ministrului Agriculturii. Mulțumit acesta a spus că: ”La tarabă este foarte ospitalier, nu știu cum e în viața de toate zilele. Cel mai important e că a gătit foarte gustos. Bucătar iscusit!”

Odată sătui, viziotatorii mai curajoși au întins o horă moldovenească.

Îmbulzeala de la pavilionul cu mincare a lăsat restul teritoriului Centrului Moldexpo aproape gol, dar și pe comercianți cu ochii în soare. Cu fețele un pic triste, aceștea au rămas cu marfa aproape neatinsă.

Nina Cojocari a venit tocmai de la Cahul. Ea spune că în prima zi a vindut multe sticle, iar astăzi ploaia le-a furat din cumpărători. ” Plouă și oamenii stau mai mult prin case. Nu am vindut încă nimic. Dar, iată, îi admirăm și noi pe miniștri cum gătesc ”, a mai adăugat femeia.

Anul acesta Marele Premiu i-a revenit companiei S.A ”Romanești”. La cea de-a X ediție a sărbătorii vinului  au participat 54 de companii, cu 14 mai multe decît anul trecut.

VeloHora – de la mic la mare

Deja al doilea an, cicliștii din Republica Moldova se bucura de o zi in care au prioritate pe strazile Chișinăului. La 18 septembrie, Festivalul pentru bicicliști “VeloHora 2011” a pus la dispoziția amatorilor diverse competiții.

Copii, școlari, studenți dar și maturi au profitat din plin de aceasta zi. Cu dispoziție buna de dimineață, aceștea au fost întîmpinați de un show al interpreților autohtoni. Pe linga voia buna, administratia a avut grija si de lucruri mai serioase : asistenta tehnica si medicala. Potrivit directorului tehnic al Federaţie Naţionale de Ciclism, Vitalii Abramov, în anul curent manifestaţia a cuprins un număr mai mare de participanţi, de vârste şi genuri diferite, iar acest lucru a necesitat o asistenţă tehnică adecvată. "Nemijlocit in Piaţă funcţionează un punct de asistenţă tehnică. Participanţii pot fi ajutaţi să înlăture dificultăţile apărute. Pe ruta „VeloHorei” circulă şi un automobil de însoţire, care de asemenea va acorda asistenţa tehnică necesară participanţilor la cursa de ciclism" a mai adaugat Abramov.

După ce s-au decis să participe fie la cursă, fie la competiții, participanții au pornit fiecare pe drumul său. Pentru bicicliștii de cursă le-a fost pregătit un traseu ce făcea legatură cu toate sectoarele capitalei și care măsura 20 de km. Cei rămași în Piața Marii Adunări Naționale și-au demonstrate maiestria în competițiile Trial, Park și air-bag gigantic-BigBag. Printre ei se numarau si student ai Universitatii de Stat din Moldova.

Ion Neagu, student al Facultății Științe Economice a, participă deja al doilea an la competiție. Deși nu se numără printre cîștigători, acesta se arată mulțumit de rezultatul obținut anul acesta, care, spune el este mai bun față de anul precedent. Cel mai bine i-a ieșit rotirea în aier a bicicletei la 180 de grade. “ Eu nu particip ca să ies neapărat învingător, fac acest lucru din placere, și sunt mulțumit dacă rezultatul este cel pe care mi l-am propus. Anul acesta m-am prezentat pe măsură, iar trucul Trial l-am făcut perfect” a mai adăugat Ion.

Cei mici, puși deja pe roate, au avut parte de un program adițional ce a inclus concursuri cu biciclete și trotinete. Nici cei veniți în calitate de spectator nu au fost trecuți cu vederea. Ei au avut posibilitatea să participe la concursul de desene pe tema “Eu și prietena mea bicicleta”.

La sfîrșitul festivalului, DJ și interpreți renumiți au încins atmosfera, iar cîștigătorii au sărbătorit victoria.

Toamna – frumoasa si nu prea.

E toamna iar in calendar. Vintul rece si ploaia marunta ne vesteste sosirea acesteea. Parcul Central din Chisinau e aglomerat si astazi, doar ca de data aceasta nu mai sta nimeni sa se odihneasca pe banci. Cu fetele incruntate, toata lumea se grabeste fie spre serviciu, fie spre casa. Sunt zile bune de cind jocurile galagioase a copiilor au fost inlocuite cu zgomotul instrumentelor ce curata parcul de ramurile uscate.

Curatenie de ziua Chisinaului.
Si daca oamenii s-au cam astimparat pe la casele lor, a venit rindul angajatilor intreprinderilor municipale de salubrizare sa ocupe parcul. Pe ploaie sau vint, inarmati cu unelte, acestea muncesc din zori pina in noapte sa curete orasul. Si poate ca mai statea Chisinaul acoperit de frunze inca mult si bine daca nu se sarbatorea ziua orasului toamna. Angajatii de la salubrizare au primit ordin de la primarie, ca timp de o saptamina, capitala sa straluceasca de curatenie. Un hohot de ris imi atrage atentia. Era un grup de muncitori pusi pe glume. Munca nu e un motiv sa stai suparat, ba mai mult, cu glume si lucrul e mai cu spor, spun ei. Cu toate acestea, citesc pe fata lor oboseala. Una dintre angajate, avind o virsta mai inaintata decit celelalte, da prima semn de osteneala. Sprijina matura de un pom, se indreapta de spate, isi face cruce si continua lucrul mai departe, ca doar sarbatoarea bate la geam.

Au inceput cu scuarul catedralei.
Lucrarile de salubrizare au inceput cu scuarul catedralei si vor continua cu strazile si parcurile din tot orasul. Aici, spun muncitorii au cel mai mult de lucru. Cea mai mare bataie de cap le da hulubii si frunzele uscate. Tot ce string ziua, peste noapte e la loc. “ Avem de greblat, de maturat, de spalat semafoarele. Si daca nu ar mai fi hulubii astia care fac cea mai mare dezordine. Doar cu furtunul putem curata murdaria pe care o lasa”. O colega de-a ei spune ca e nemultumita de orarul pe care il are. “ Ma trezesc dimineata la 5 si muncim pina inopteaza. Primarie asa face in fiecare an, ne pune sa curatam tot orasul intr-o saptamina.” Si daca ar fi doar astea, femeia mai e suparata si pe tinerii care nu respecta ordinea publica, pe care ii roaga sa fie mai atenti, macar acum de sarbatoare.

Si teritoriul periferic va fi curat
Ziua orasului nu incheie munca agajatilor intreprinderii municipale de salubrizare. Acestea promit, ca dupa ziua Chisinaului vor face ordine si in zonele periferice ale orasului.

Credinta si speranta

Despre ce poti vorbi la nesfarsit, spunand de fiecare data lucruri noi?... Desigur ca despre Moldova noastra cea de toate zilele. Traim un destin deosebit, de care te poti bucura doar intr-o “Tara a Minunilor” asa ca Moldova. Poporul moldovenesc e unic si paradoxal in acelasi timp. E sarac ca abia isi asigura ziua de miine, dar face nunti atit de bogate ca trebuie sa puna proptea mesei de incarcata ce-i. Nici nu e de mirare ca ducem o viata ca-n povesti, traim, de fapt, consecinta incompetentei noastre de a alege un viitor sanatos. De ce spun astfel? Pentru ca majoritatea sunt bolnavi de voronita, iar cei care mai gandesc limpede sunt nepasatori. Asa ajungem sa fim condusi de virusi politici. Si n-ar fi rau sa fie bine. Sa ne bucuram de o guvernare care sa spuna ce gandeste.dar in acelasi timp sa si gandeasca ce spune; sa nu mai ducem grija zilei de maine; sa-l citim pe Eminescu ca pe un mit istoric si nicidecum ca pe un prezent; sa nu mai fie banii puterea suprema in stat si sa inceapa in sfarsit sa prevaleze cunostinta si responsabilitatea in societate. Speram la zile mai bune, dar pana una-alta, e bine si asa. Caci unde daca nu in Moldova mai poti vedea medici care nu se pricep sa puna o diagnoza corecta; economisti ce nu stiu ce-i aia calcul; avocati care nu au auzit niciodata de notiunea “lege”, sau jurnalisti care nu pot inchega doua cuvinte.
In lumea in care traim totul a devenit produs comercial. Se cumpara autoritate, se vand profesii. Destinul nostru a devenit direct proportional cu starea financiara pe care o detinem. Si totusi traim cu credinta ca soarta noastra va lua o alta intorsatura. Dar de ce sa fim ca altii cand putem fi unici? Unici prin viata saraca pe care o ducem, prin atitudinea cu care abordam ziua de maine, unici prin politica proasta pe care o promovam si nu in ultimul rand unici prin egoismul cu care ii tratam pe cei apropiati.  Moldova a suferit prea multe in ultimul timp. Ma intreb daca a meritat?... Moldova si cei care populeaza acest spatiu nu merita ceea prin ce trec! De parca ar fi disparut tot ce e frumos de pe acest picior de plai. Sau poate nu...Despre unele se stie, dar nu se vorbeste; despre altele nu se stie, dar trebuie cautate. Stam si asteptam sa o faca cineva pentru noi? Am invatat ca inegrindu-l pe altul, nu te inalbesti pe tine, ca oricata avere nu ai aduna, esti sarac daca nu ai o familie care sa te iubeasca si niste prieteni care sa te respecte. E trista Moldova, chiar daca rasuna de muzica. O plang doinele stramosesti, o plange istoria si traditia moldoveneasca, o plang victoriile glorioase a lui Stefan cel Mare. Vrem o schimbare dar nu miscam un deget in favoarea acesteea. CREDEM dar nu mai stim nici noi in cine; SPERAM dar nu mai stim la ce...